Am încercat din răsputeri sa învăț ca nu toți oamenii sunt ca mine. Ca fiecare vede viata altfel. Fiecare este la.un alt nivel de trăire.
Unii trăiesc pentru lucruri materiale, alții pentru copii, alții pentru persoana iubită. Eu am trăit pana acum pentru cei din jur. Din dorința arzătoare de a lasa ceva in urma. Iar acum, cand exista riscul de a pleca oricând, parca regret ca nu am trăit si pentru mine...
La mine egoismul s-a tradus in a manca o prajitura singura, si aia cu sentimente de vinovăție. Deși am muncit, mult, pentru absolut fiecare lucru in parte. 21 de ani de munca...