marți, 30 octombrie 2018

Cum mi-am început aventura de blogger

Nu știu cât de tare mă pot numi blogger. Prima și prima dată, acum 10 ani, mi-am făcut blogul, același pe care îl am și acum, cu scopul de a-mi așterne gândurile. De aceea se și numește gânduri. Pe vremea aia, erau gânduri de adolescentă, ce trecea prin drame care de care mai prăpăstioase. De fapt, dacă stau să mă gândesc mai bine, cineva mi-a sugerat, cu 3 ani înainte de a-mi face blogul, să mp apuc de scris, asta după ce am scris pentru un ziar câteva articole. Odată cu blogul, m-am și înscris la jurnalism, de unde m-am retras după 2 ani, pentru că nu am mai avut bani de taxă.
Când am făcut blogul, habar nu aveam eu cu ce se mănâncă bloggingul, domeniu, etc. Așa că am cercetat, m-am documentat, am citit zeci de articole, și m-am apucat.  La momentul respectiv, nu îmi permiteam să cumpăr un domeniu web .ro, și nici nu am scris foarte multe articole. Un articol însă, care a și fost copiat de zeci de ori, fără menționarea sursei bineînțeles, care a fost scris cu tot sufletul, și merită menționat, a fost următorul:
CAND ESTI TRADAT
Dragostea lui m-a ucis; mi-a supt fiecare picătură de sânge pur pe care o aveam, mi-a luat speranța, mi-a ucis sufletul, mi-a îmbătat dragostea și mi-a drogat sentimentele, cu ce sunt eu de vină oare că el are un suflet așa de tare, de crud, de rău, de piatră, de uscat, de tot ce-i urât pe lumea asta; e ca un șarpe veninos camuflat într-un trandafir roșu ca focul, ai atins trandafirul și ești otrăvit de șarpe! Oare există dragoste adevărată?
Pura si necondiționată? Oare o sa mai iubesc vreodată? O picătură de dragoste e un fulg de ceara și aripile mele sunt alcătuite din mii de picături de dragoste, fulgi de ceară! el m-a făcut să zbor aproape de soare, aproape de paradis, dar aripile mi s-au topit și am căzut in adâncul pământului și am murit. Încet.. suflarea mi s-a oprit și m-am îngropat alături de lighioanele pământului care mi-au devenit cele mai bune prietene. Ele mi-au mâncat trupul păcătos și mi-au vindecat sufletul. El mi-a răstignit inima pe cel mai ascuțit pisc posibil să vadă toata lumea ce a reușit el, a reușit să mă distrugă încet, încet, încet;

Dragostea pentru el s-a transformat În ură, am devenit stană de piatră, m-am uitat pe mine, nu mai știu cine sunt, vorbele mele n-au sens, lacrimile mele ard tot ce a mai rămas frumos, frumosul a devenit repugnător pentru mine, mă urăsc, de ce? cine sunt? cine am fost? de ce sunt? ce sunt, om, particulă cosmică sau poate animal, nu!? animalele sunt pure, particulele cosmice la fel, e clar sunt om.. cea mai necinstita ființă; am uitat sa respect natura, am uitat s-o iubesc și ea mă urăște.. o iubeam atât de mult; natura cel mai pur lucru, picătura de ploaie, fulgul de nea, curcubeul, fulgerul, florile.. ele iubesc necondiționat.. am murit.de ce oare? cu ce ți-am greșit ție stana de piatră, ce ți-am făcut de m-ai urât atât; de ce m-ai distrus? pentru că te-am iubit?? ești mizerabil și de dragul tău am devenit mizerabilă, am uitat să trăiesc.. te urăsc pentru că m-ai făcut să te iubesc și te urăsc din tot sufletul și te iubesc cu toata ființa mea!!de ce nu m-ai învățat sa trăiesc fără tine? aș vrea să te uit, ca să pot iubi din nou natura, pe mine, viața; să învăț din nou să trăiesc cu pași de copil, să cunosc din nou dragostea și fericirea, să pășesc pe cărarea iubirii necondiționate, pure, virgine..
Acum te urăsc. Te-am uitat. Adio.” (Patricia Andreea Berbec Macasoi(Mitrache), 2011)
Firește, o perioadă am făcut pauză, pauză în care am scris doar pe hârtie. Iar blogul a rămas ca un precursor al cărții pe care o am în lucru, și ulterior, am început să scriu mai mult, și am început să caut metode de a și face bani din blogging.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2018!

Niciun comentariu: