ascult....

Ascult.....tare,poate asa va auzi si inima...si va incepe sa bata iar....pentru mine...nu pentru tine...pentru toate visele pe care le-am avut si tu le-ai spulberat.Inca am aripi,inca stau in picioare.Nimeni si nimic nu ma poate darama.Pentru ca....CRED...si intotdeauna voi spera,la ceva mai bun.Pulsul e scazut...nu-mi aud inima insa sunt vie...nu mai simt,nu te mai simt in preajma mea,nu ma mai doare nepasarea ta.Ingerul meu e aici aproape,trebuie doar sa-mi deschid inima si va veni.Dar inainte trebuie sa fac inima sa bata iar.Fiecare gura de aer doare,fiecare oftat innabusa suspinul,ma intelegi?Eu una nu ma inteleg,inca sper sa ma descopar...Durerea e ingrozitoare...dar va trece...nu e vina ta.

E vina mea pentru ca mi-am creat o iluzie,o iluzie a ta,te-am urcat pe piedestal si am cazut cand am deschis ochii si m-am trezit din vis.Dar inca stau in picioare!!!

Si asa voi ramane...

CAND ESTI TRADAT

Dragostea lui m-a ucis;mi-a supt fiecare picatura de sange pur pe care o aveam,mi-a luat speranta,mi-a ucis sufletul,mi-a imbatat dragostea si mi-a drogat sentimentele,cu ce sunt eu de vina oare ca el are un suflet asa de tare,de crud de rau,de piatra,de uscat,de tot ce-i urat pe lumea asta;e ca un sarpe veninos camuflat intr-un trandafir rosu ca focul,ai atins trandafirul si esti otravit de sarpe!oare exista dragoste adevarata?

pura si neconditionata?oare o sa mai iubesc vreodata?o picatura de dragoste e un fulg de ceara si aripile mele sunt alcatuite din mii de picaturi de dragoste,fulgi de ceara!el m-a facut sa zbor aproape de soare,aproape de paradis,dar aripile m-i s-au topit si am cazut in adancul pamantului si am murit.incet..suflarea m-i s-a oprit si m-am ingropat alaturi de lighioanele pamantului care mi-au devenit cele mai bune prietene.ele mi-au mancat trupul pacatos si mi-au vindecat sufletul.el mi-a rastignit inima pe cel mai ascutit pisc posibil sa vada toata lumea ce a reusit el,a reusit sa ma distruga incet,incet,incet;

dragostea pentru el s-a transformat in ura ,am devenit stana de piatra,m-am uitat pe mine,nu mai stiu cine sunt ,vorbele mele n-au sens,lacrimile mele ard tot ce a mai ramas frumos,frumosul a devenit repugnator pentru mine,ma urasc,de ce?cine sunt?cine am fost?de ce sunt?ce sunt ,om,particula cosmica sau poate animal..nu!animalele sunt pure,particulele cosmice la fel,e clar sunt om..cea mai necinstita fiinta;am uitat sa respect natura,am uitat s-o iubesc si ea ma uraste..o iubeam atat de mult;natura cel mai pur lucru,picatura de ploaie,fulgul de nea,curcubeul,fulgerul,florile..ele iubesc neconditionat..am murit.de ce oare? cu ce ti-am gresit tie stana de piatra,ce ti-am facut de m-ai urat atat;de ce m-ai distrus?pentru ca te-am iubit??esti mizerabil si de dragul tau am devenit mizerabila,am uitat sa traiesc..te urasc pentru ca m-ai facut sa te iubesc si te urasc din tot sufletul si te iubesc cu toata fiinta mea!!de ce nu m-ai invatat sa traiesc fara tine?as vrea sa te uit,ca sa pot iubi din nou natura,pe mine,viata;sa invat din nou sa traiesc cu pasi de copil,sa cunosc din nou dragostea si fericirea,sa pasesc pe cararea iubirii neconditionate pure virgine..

acum te urasc.te-am uitat.adio.